Copilul – sageata noastra in viitor
Consilierea și psihoterapia experiențială a copilului își propune să-l susțină pe acesta spre a fi mai conștient de sine și de existența lui în lume, securizându-l în procesul de deblocare a evoluției normale, înlesnindu-i contactul cu nevoile sale neconștientizate.
Psihoterapia vine în ajutorul copiilor prin diferite modalități, astfel copilul primește suport emoțional, își înțelege emoțiile și problemele, își găsește soluții mai adaptate la conflictele mai vechi. Pentru copil este foarte important să devină cât mai conștient de sine ca persoană cu toate conținuturile sale, corpul său, emoțiile trăite, gânduri, dorințe, ca mai apoi facilitându-i-se schimbarea, să poată dezvolta modele alternative de adaptare.
Ca psiholog-catalizator construiesc copilului un spațiu terapeutic cald afectiv , de încredere și onest, în care tratându-l cu respect și empatic, fără a fi prea indirect sau permisiv, devin martorul transformării sale. Aceasta este arta, mai presus de metode, tehnici, instrumente (cărora, evident, nu le negăm utilitatea). Tratamentul pornesc a-l desfășura, raportându-mă la nevoile specifice ale copilului, la blocajele emoționale, la situațiile de viață obiective în care se află, evident acestea reflectându-se în realitatea lui.
În lucrul cu copilul, procesul terapeutic devine unul flexibil și curgător, in care momente ghidate și directive, alternează echilibrat cu sesiuni mai permisive. Evident, mă îngrijesc să am o structură terapeutică flexibilă, dar judicios etapizată, în care să abordez problematicile copilului într-o succesiune adecvată. În prim plan ar fi reducerea problemelor emoționale și/sau cele de comportament, apoi urmăresc îmbunătățirea vieții lui în familie, școală, alte contexte sociale și nu lipsit de importanță, să se simtă bine în pielea lui.
Într-o primă întâlnire, de prim interes este stabilirea alianței terapeutice într-un mediu securizant pentru copil, care va genera autodezvăluirea. Astfel încât, experiența fiind plăcută, copilul să își dorească să revină în cabinet.
Să nu uităm că părintele este cel care solicită întâlnirea și îl aduce la cabinet. Ca terapeut sunt atent să-l ascult imparțial pe fiecare membru al familiei și să fiu un participant corect în această echipă sui-generis, interesat în mod special de copil. Evit să îi moralizez pe părinții care au tendința să vorbească despre copil de parcă ar fi un obiect și să privesc problema lui ca pe un fapt dificil. Un alt aspect pe care îl consider important, atunci când rămân doar cu copilul în cabinet, este să-i explic ce se va petrece în spațiul întâlnirilor noastre și mai ales ce înseamnă confidențialitatea. Într-o primă fază a terapiei, potențez și promovez stima de sine a copilului, punând accentul pe valorizarea propriei persoane.
Sesiunile de mijloc sunt corpul terapiei, fiind consistente prin natura abordării specifice, prin utilizarea metodelor și tehnicilor care vor facilita procesul de explorare și analiză terapeutică. Utilizarea instrumentelor terapeutice (desen, modelaj, povestiri ) încurajează exprimarea proiecției , a frustrărilor, fricilor, furiei, a patternurilor de comportament, a nevoilor, dorințelor și (re)sentimentelor sale.
În general urmăresc SCHIMBĂRI pe următoarele trei direcții:
1. La nivel emoțional - copilul trăiește o stare de mulțumire și satisfacție în legătură cu el și ceilalți.
2. La nivel cognitive - crește capacitatea lui de a se înțelege pe sine și pe cei din jur.
3. La nivel comportamental - vizează schimbări în felul în care copilul acționează, reacționează, se comportă.
Fiecare întâlnire cu copilul este impredictibilă, orice rezistență - este un impas, care oferă posibilitatea de a fi martor la procesul de renunțare la vechile strategii și expandarea granițelor personale, incorporate în manifestări cu mult mai adaptate.
Ultimele ședințe au ca scop consolidarea câștigurilor obținute, măsurate prin controlul copilului asupra tendințelor impulsive, creșterea toleranței la frustrare, fanteziile lui mai adaptate vârstei și indică un nivel de creativitate accentuat, semn al creșterii emoționale. Implicit îi ajut pe părinți în a se adapta schimbărilor realizate de copil, prin însușirea altor moduri de comunicare și comportament, care presupun un grad mai înalt de comunicare, naturalețe, umor și asertivitate. În ultimă instanță, numai echipa reunită – părinți, copil, terapeut – poate aduce diferența.
